Singura salvare a Romaniei va deveni o tragedie cu victime politice... (nu instig, citeste tot)

De cand sunt mic, nu mi-am imaginat niciodata ca voi avea alta cetatenie decat cea de roman. Toate alegerile mele au fost in directia de a fi cat mai aproape de casa, de orasul natal, de obiceiurile cu care am copilarit si asa mai departe. Azi, inca nu am tupeu sa plec, emotional sunt foarte legat de foarte multe lucruri, dar ma jur ca ma mai gandesc din cand in cand la Finlanda. Sau Canada. Impreuna cu Micutzu. Glumesc. Finlanda, pentru ca am studiat putin stilul lor de viata si ma regasesc in el.

Vedem cum in strada, an de an, se umple o piata cu oameni nemultumiti, oameni care sunt interesati si de partea tehnica a acestei tari, de modul ei de functionare. Din ce inteleg, s-au facut sondaje si in momentul de fata, in Romania, sunt 3 milioane de oameni care cotizeaza lunar impozitele la stat. In strada sunt aproape 100 000. Asta ar insemna in cel mai bun caz ca 0.03% dintre contribuabili sunt in strada, repet in cel mai bun caz.  Un alt sondaj spune ca si daca s-a face alegeri anticipate, 42% dintre alegatori ar vota acelasi partid care conduce si acum tara.

Cu alte cuvinte, nu prea s-ar schimba nimic...
Ma uit la demersurile opozitiei sa vad ce atitudine are. Si nu gasesc absolut nimic. Opozitia la alegerile parlamentare nici macar nu a venit cu program de guvernare... Opozitia in momentul de fata nu face mai nimic... Si asta pentru ca noul set de legi o ajuta si pe ea la fel de mult cat ii ajuta si pe cei de la putere in momentul asta... Cu alte cuvinte strategia este aceea de a intepa la nivel declarativ actuala guvernare, cam de ochii lumii si atat. Asa se vede de aici de jos de la mine.

Sunt un om care am fost in Colectiv si inca traiesc. Sunt un om care am fost afectat direct de cel mai mare incendiu al generatiilor noastre. Odata cu trecerea anilor observ in privirile celor din jur si chiar si in privirea mea oboseala psihica de a incerca sa mai facem bine in fiecare zi... Observ cum de la atat de mult trai greu si ambiguu, nu mai putem sa ne bucuram mai de nimic. Observ tristetea asta aproape irezolvabila.

Si zic aproabe irezolvabila pentru ca,
Exista un singur lucru ce i-ar putea face pe politicieni sa se aplece si asupra nevoilor comunitatii noastre. Suntem o comunitate care am adoptat o lege antifumat doar dupa ce au murit 64 de oameni. Suntem o comunitate careia i-a pasat de ceea ce se intampla la nivel national, abia dupa ce i-a fost pus in pericol cel mai de pret lucru: divertismentul. Nu sanatatea, nu educatia, ci divertismentul. Cluburile si discotecile. Asta a insemnat pentru noi sa ne ajunga cutitul la os.

Daca se va schimba ceva in modul in care un politician va actiona, va fi abia cand si lui ii va ajunge cutitul la os. De aici de jos de unde privesc eu,  fiecare politician imi pare ca are anumite "bile negre in CV" pentru care risca sa faca puscarie. De cand s-a inventat politica, se stie ca este plina de mizerie si aranjamente pe la spate. Ei acum incearca sa-si inlature aceste bile negre modificand legile. Au facut asta dintotdeauna, insa acum datorita netului sunt mult mai expusi si le e din ce in ce mai greu.

In indolenta lor, ceea ce s-ar putea ei sa nu vada este ca modificarile legilor ii vor afecta negativ si pe ei. In ziua in care o camera de luat vederi nu va mai putea fi considerata proba de dosar, orice violator va putea hartui orice fiica de primar si va putea scapa nevionovat. Daca un politician va fi calcat  cu masia pe trecerea de pietoni de catre un om obisnuit, iar singura dovada ar fi o camera de luat vederi, din nou, inculpatul va scapa nepedepsit. E oribil gandul, stiu, dar fara sa-si dea seama, si-o fac cu mana lor.. Si ma simt un om rau ca am gandit toate astea, dar mi se pare obiectiv...

Sunt ferm convins ca pana cand un politician nu va fi victima unei tragedii, nimic nu se va schimba. In strada nu se iese degeaba, dar in mare parte se iese pentru alinarea durerilor... Si cam atat. Pentru ca realitatea, este cea de la paragraful de mai sus... Cutitul ajuns la os va schimba mentalitatea, nu conflictul sau galagia. Si nu sunt un om care sa incurajeze violenta, dar deep down, cu totii am vazut ce a insemnat revolutia si ce sacrificii a necesitat.

Si de fapt cred ca de asta mi-e frica... De ziua cand voi deveni violent, de ziua in care nu ne vom mai putea abtine si va trebui, contrar principiilor noastre sa apelam la violenta. Niciun copil de politician sau chiar politician nu a suferit drastic pana acum din cauza proastei organizari a puterii in stat. Pana cand acest lucru nu se va schimba, nu cred ca putem spera la vreo imbunatatire considerabila... D-aia multi ne confruntam cu alegerea de a pleca si a ramane, iar cea de a pleca din tara, pe zi ce trece, devine alegerea usoara.

Eu am vazut deja unde duce toata nepasarea si tot haosul si mi se pare ca in situatia de fata, e doar o chestiune de timp pana cand alt efect zdruncinator se va rasfrange asupra noastra... Si iar vom face un pas mic evolutiv, dupa care, cel mai probabil, vom uita din nou....

Probabil ca in final, cand nu va mai fi nimic de furat, vor ramane doar cei mai emotionali si fideli care vor lua totul de la zero. Pana atunci, se va tot trai in stilul asta la noi in tara...

 Din Finlanda, Poets of the fall :)