vineri, 6 mai 2016

Cinci ani de Aeon Blank. Speranta de maine a oamenilor mici care fac lucruri mari.

Vin de la concertul aniversar Aeon Blank a 5 ani de existenta. 5 ani si doua albume. 29 de piese in total. Enorm de multa munca. O rata buna de compozitie este cam de 3-4 piese pe an, iar ei au depasit-o "putin". Cam asa se vede raportat cu trupele de afara.

Pe 5 mai, Aeon Blank a serbat 5 ani de existenta. Normal ca s-a lasat cu emotii si chiar un inceput de lacrimi din partea lui Mircea Becherescu si a lui Emil Luca pentru ca trupa a atins o borna nu doar temporala, ci si profesionala. Acum 5 ani Emil a infiintat un proiect Aeon Blank al caror componenti s-au tot schimbat, insa toti fostii membrii au ramas in relatii bune cu actuala trupa. Asa cum e normal.  Dupa multe schimbari de componenta, probabil ca Mircea(venit in trupa din 2012) si Emil s-au gandit o clipa-doua ca n-au alt orizont in afara de cel al abandonului. 

Dar n-au ales asta. Au strans randurile si au continuat in doi crezand cu adevarat si in albumul doi: Dark waters. Un album inregistrat in vechea formula care suna profi si care are 12 piese. Munca depusa a atras atentia celorlalti membrii in mai putin de o luna si jumatate (Radu, Adi si Zory) care azi completeaza Aeon Blank.

Si gata cu nota jurnalistica pt ca nu asta e scopul acestei postari.
Sa revenim la lacrimi...
M-am uitat pe fetele celor doi lideri de trupa si i-am simtit impliniti in adevaratul sens al cuvantului. I-am vazut lacrimand de fericire pentru ca din nimic, au reusit sa faca un lucru veridic, fara niciun fel de compromis. Pentru tine, tu cel care probabil nu ai cantat niciodata, este putin mai greu sa intelegi ca oamenii astia au plecat la drum doar cu Visul, fara niciun fel de resursa care sa-i ajute sa ajunga azi aici dupa 5 ani si sa stranga destul public in aceeasi zi in care in centrul vechi se punea in scena un Acoustic All-star al muzicii alternative. Regret si nu regret ca n-am ajuns la el.

Incearca sa faci un exercitiu de imaginatie si sa te gandesti ca nu mami si tati le-au cumparat instrumente Gibson, Fender, Warwick si Macbook acestor oameni, ci ei singuri, cu mari sacrificii au investit in Vis de la zero. Ba mai mult, au trebuit sa se lupte si cu constantele nesigurante proprii sau cu pareri de la oameni din afara care le cantau acelasi refren: "Lasa-te ca tu nu esti Xulescu, esti doar un baiat obisnuit ". D-aia Mircea si Emil au lacrimat de fericire si eu, personal, m-am bucurat extrem de mult in momentele alea pentru ei. Si m-am bucurat fara niciun fel de interes. Pentru ca nu-i cunosc aproape deloc in viata de zi cu zi, nu stiu si nu ma intereseaza ce masini conduc, daca stau in penthouse sau in chirie, sau cat costa hainele de pe ei.
Muzical, m-au umplut de respect si asta e tot ce trebuie sa conteze.

Azi, Aeon Blank a facut 5 ani. Si va participa la un concurs pentru a canta la Sziget la vara. Da. Trupa asta vrea sa treaca la urmatorul nivel pentru ca are tot potentialul sa faca asta. Pentru ca niste oameni obisnuiti, si-au depasit conditia intr-o tara care poate nu e cea mai prielnica pentru a duce la o finalitate un album sau a te exprima ca artist, iar acum au sansa de a iesi din tara cu muzica lor. Iar noi trebuie sa le tinem pumnii pentru ca MERITA.

Pentru ca daca vrei sa intelegi cu adevarat realitatea, problema sta cam in felul urmator. Cand am ajuns in fabrica m-am salutat cu unul din membrii si mi-a spus ca apreciaza foarte tare ca am venit la concert. Pentru ca in momentul in care Sticks and stones urcau pe scena, abia-abia un sfert de sala era plina. Si gandul sumbru ca va fi putina lume plutea in aer. Pentru ca desi a fost anuntat programul, lumea s-a adunat abia pe parcurs. Si e pacat, pentru ca si Sticks and stones si Between Colors au sunat ZID(si asta nu doar pentru ca e Hertzu meserias). Intrebarea care ramane e ca daca tot platesti bilet, de ce nu faci in asa fel incat sa primesti muzica de toti banii? Da' faptu' ca lumea vine la concerte doar pentru headlineri este cu totul alt subiect... Pacat de trupele noi. Pentru ca muncesc poate la fel de mult ca si cele consacrate...

Si revenind la o idee anterioara:
Da, pentru mine multe trupe romanesti fac arta. Aeon Blank face arta. Pentru ca imi transmite ceva. Si ar fi bine ca si tu, cel care citesti asta, sa intelegi importanta unui concert. Sa intelegi ca a merge la un concert este la fel de important ca si cititul unei carti. Pentru ca o parte din ele au si esenta, nu doar te distreaza. Iar tu, in parcursul existentei tale ai nevoie de cat mai multa esenta pentru ca altfel esti un viu mort :)



La multi ani Aeon Blank, multa forta de munca in continuare si multumim pentru tot!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu