Ce a insemnat clipul "Cum vrei sa fiu"

Un an jumate de munca. Am inceput s-o lucrez in minte undeva prin aprilie 2013. Am inregistrat de 3 ori piesa, avand aceeasi structura, dar avand o calitate a sunetului deplorabila. Am vrut mai mult. De la muzica mereu voi vrea mai mult, progres continuu, indiferent cat de lent sau rapid. Pentru progres e loc intotdeauna.

Consider ca am tras semnalul de alarma ca as putea in viitor sa exist de unul singur la un nivel mai mult decat decent. Nimeni nu cred ca ma mai poate opri, in niciun caz vreo insulta a vreunui chitarist sau solist vocal cu o parere de sine mult prea buna. M-am saturat de voi, de toti cei care va dati importanti, dar nu faceti nimic sau faceti poate prea putin. Eu am facut, poate chiar mai mult decat imi poate pielea. Le multumesc lui Geo si Baza pentru ajutor. Unul cu linia de bass, altul cu montajul video. Recunosc, ca orice alt om, am fost total depasit de situatie si a trebuit sa cer ajutor si le multumesc ca din punct de vedere al seriozitatii nu am ce sa le reprosez. Au avut un randament ce m-a facut sa cred ca nici eu nu as fi putut fi mai tenace decat ei. 

Cam asta vreau si de la cei cu care as vrea sa transform proiectul Jack of all trades in formatie de sine statatoare. Dedicare. Exemple anterioare de astfel de trupe sunt o groaza, resurse sunt, mai trebuie doar dorinta acerba de a face ceva cu adevarat credibil, mai trebuie doar spiritul de sacrificiu. In ziua de azi nu mai poti activa intr-o formatie de rock fara a avea si un alt loc de munca. Muzica rock se face cu greu, cu multa dedicare, multe ore de somn ratate si multa repetitie dupa 8 ore de munca. Astea sunt vremurile. Eu incep sa ma conformez ideii. Am realizat ca nu mai pot trai fara muzica. Nu mai pot vinde tot ce-am cumparat cu greu in 4 ani de zile doar din scuza ca n-a mers. Nu ma mai pot arunca sa cant cover-uri doar pentru a ma face placut lumii. 

M-am saturat... V-am cantat Stefan Banica si Save Tonight, dar nu mai pot. Nu este sufletul meu in muzica asta. Muzical cam despre asta este si piesa. Nu mai vreau sa stiu cum vreti voi sa fiu. Nu ma mai intereseaza. As vrea ca cine-mi cauta si asculta muzica, sa o faca pentru ca are o mica idee despre ce fac si ce conceptii am, nu doar ca sa asculte "niste zgomot" pus pe shuffle. Poate ca la un concert voi vinde doar 3 bilete, dar biletele alea ma vor hrani sufleteste mai mult decat orice altceva, pentru ca acele 3 bilete au venit pentru muzica mea, nu pentru lautarie, nu pentru hainele cu care ma imbrac, nu pentru ca seman vreunui alt muzician, nu pentru ca sunt la moda.

Sper din toata inima ca mai sunt oameni care gandesc la fel ca mine si pe care ii voi cunoaste in viitor macar sa bem o bere daca nu mai mult. Sper din toata inima ca vor exista oameni care sa aiba incredere ca daca ma iau de mana si plecam cu o masina prin tara, ne vom lasa amprenta asupra oamenilor care ne vor asculta. M-am saturat de impresii si sfaturi, m-am saturat de artisti cu forme fara fond. Vreau doar raspunsuri de DA hai la sala sa cantam sau NU-uri simple si cat mai multa dedicare pentru rock-ul alternativ. 

Eu am luat microbul. Deja il am in ADN. Fie ca va fi trupa sau nu, Jack of all trades va incerca sa furnizeze constant stari de spirit pentru oamenii care inca mai au rabdare cu muzica.
Poate ca ti-am sunat si arogant. Nu-mi pasa. Tu nu trebuie sa-mi asculti muzica pentru ca sunt arogant sau modest, ci pentru ca produsul final pe care ti l-am pus pe tava starneste sau nu ceva in tine. Asta inseamna sa ai ascultatori si nu fani. Asta inseamna sa meriti si nu sa pacalesti muzica.


Sunt sigur ca mai au si altii microbul meu. Pe unii deja ii stiu din vedere si ii astept sa faca ce au facut deja cei care au lucrat pentru prima piesa:

Cu tot putinul lor pe care-l au,
Sa se dedice.