De ce am ales sa fac asta

Azi, a trecut fix un an. Si 2 zile. Un an si 2 zile de cand sunt antreprenor in acest proiect personal cu care stiu ca voi ajunge undeva la un moment dat, dar in pasi mici: Jack of all trades. Un an si 2 zile de cand mi-am luat angajamentul ca o sa cred zi de zi in mine, fara sa-mi pese de parerile obraznice ale unor copilasi, indiferent cat de varstnici ar fi ei. A trecut exact un an si 2 zile de cand ma uit in oglinda si vad aceeasi nerabdare de a da totul in aceasta directie, si acelasi regret ca nu pot face asta 24/24.

Pana acum un an si 2 zile, lucrurile stateau mult diferit... Ma anturam cu tot felul de oameni pentru a-mi gasi aprecierea. Aprecierea pe care nu o aveam eu fata de mine. Si bineinteles ca era un stil de viata canceros... Initial am crezut ca problema este la mine, ca nu stiu sa ma fac placut, ca sunt prea introvertit(si stiu ca sunt), dar in final mi-am dat seama ca e posibil ca mie sa-mi placa si sa apreciez muzica la adevarata ei valoare mai mult decat o fac altii... Am avut ocazia si rareori privilegiul de a intalni impostori si muzicieni. Am reusit intr-un final sa-i impart pe categorii. Am cunoscut personal circa 60-70 de oameni care au avut/au legatura cu muzica si dupa o analiza detaliata am inteles ca exista 3 mari categorii de lautari:

1) Lautarii care vor doar bani - nu conteaza cum, de unde, cand, de ce, datorita carui public.
2) Lautarii care vor sa se dea mari - acei baietasi care tin un instrument in mana pentru a da bine in poze sau pentru a agata p**de fraiere care se lasa magulite de niste talente ieftine de rockstar-uri la mana a doua...
3) Lautarii carora le place muzica si starea de spirit indusa de muzica, denumiti in acceptiunea mea muzicieni. Personal, dintr-un amalgam de vreo 70 de persoane cu care am avut ocazia sa beau o bere si sa discut despre muzica, sau alaturi de care chiar sa fac muzica, muzicienii ii pot numara pe degete. Si nu cred ca am nevoie si de degetele de la picioare, poate doar de 2-3 dintre ele...

Desi pentru majoritatea lumii, detaliile ce fac diferenta intre tipurile de lautari sunt nesemnificative, pentru mine au fost un fel de kilometru Zero. De un an si 2 zile, m-am decis sa filtrez foarte atent fiecare persoana care se lauda ca se ocupa cu muzica printr-o sita extrem de densa. Nu sunt nici pe departe vreun perfect al muzicii, nici macar nu sunt un om al muzicii momentan, dar stiu despre mine un singur lucru.          
                              

         
                                             Nu-mi plac oamenii care pacalesc muzica.

Imi place rutina muzicala, imi plac repetitiile cu usa salii incuiata, imi place sa stiu ca nu ies in club pentru ca stau sa compun,  imi plac noptile pierdute pentru ca track-ul chitarii stanga nu e trasa bine dupa 6 ore de rec si nu imi place ideea "Lasa ca mai bine nu se poate". Indiferent in ce context vine.
Fiecare piesa pe care aleg s-o cant sau pe care o compun, imi transmite o stare de spirit pe care am trait-o si la care ma intorc de fiecare data cand aleg sa ridic la fileu acea piesa. D-aia pentru mine nu va conta niciodata locul in care voi alege sa cant [camp cu flori, bar, club, scena open air(Doamne-ajuta)]. D-aia nici nu-mi va fi lene sa fac toate cele de mai sus...

Jack of all trades se traduce grosier "Mester in toate". Da. Am ales sa fac totul de unul singur. Am ales sa fac totul fara sa ma mai anturez cu ce gasesc doar de dragul de a nu fi singur, de dragul de a fi om de trupa. Nu stiu daca sunt inca "mester in toate" sau macar "stagiar in toate", insa am ambitia de a lasa in urma mea ceva de calitate. Nici macar Kurt Cobain  nu mi-ar putea opri elanul daca s-ar ridica din morti si mi-ar zice "Alex lasa-te, esti de 2 lei". Totusi cat de tare ar fi sa se ridice din morti...? :)

Am inceput sa rezonez foarte tare cu ideea ca atat timp cat voi incerca sa dau tot ce am mai bun de unul singur, la un moment dat vor aparea acei oameni care sa rezoneze cu mine si sa oferim DOAR UNUI ANUMIT PUBLIC, ceea ce avem de oferit. Da... doar unui anumit public. Pentru ca marea masa care asculta muzica e proasta. Nu poate filtra prin spectrul gandirii zgomotul pe care il asimileaza in ureche. Nu am nici cea mai mica dorinta sa mai multumesc pe toata lumea, asa cum faceam si greseam fix acum un an si 2 zile. In ziua de azi toata lumea are tastatura, deci are pareri. Nu poti controla combinatia de taste ALT + F4 de la fiecare tastatura, asa ca te multumesti cu cateva pareri de bine, de la cateva tastaturi care inca mai detin tastele virgulei sau a cratimei in stare functionala, iar acela speri sa poata fi publicul tau. :)

De un an si 2 zile am copilarit cu muzica Reggae. De acum as vrea sa ma maturizez intr-un mediu ceva mai ostil, al rock-ului alternativ. Sper sa nu uit si sa vorbim din nou pe 7 aprilie 2015, sau poate chiar pe 5 si sa tragem concluziile a 2 ani de Jack of all trades. Cine stie, poate nu o sa mai fie in acelasi anonimat ca si pana acum.
Asa am inceput, iar de terminat sper ca voi termina la costum, stand pe spate si cu bratele incrucisate la piept, tot in underground, la 2 metri sub pamant, intr-o alta garsoniera, una cu usa in tavan  :)))))