E foarte interesant ca privim succesul ca un obiect pe care poti pune mana. O valiza plina cu bani, un trofeu pe care-l tinem strans in mana sau o partida de domino in dormitor. Nimeni nu se mai gandeste ca succesul suntem chiar noi, evolutia de ieri pana azi, si ca tot ce conteaza in a avea succes este starea de spirit. Valiza cu bani, trofeul sau dominoul, toate provoaca aceeasi isterie interioara pe care eu personal consider ca o putem alimenta zilnic, fara sa mai fie nevoie sa ne legam de dorinta de concretizare a lucrurilor.
Dorinta concretui te innebuneste...
A-ti pune toata ambitia intr-un singur scop, mai mult sau mai putin realizabil este cea mai proasta decizie a vietii tale. A-ti dori sa ajungi intr-un loc anume, sa lucrezi undeva anume, sa te iubeasca cineva anume, astea nu sunt vise/ambitii, ci sunt maladii. Te vor distruge treptat, fara sa-ti dai seama. La final daca iti vor iesi pasentele, vei fi fericit poate pentru o perioada, dupa care vei fi din nou nemultumit de tine. Daca n-o sa-ti iasa, in schimb, greul pe care ti-l da Dumnezeu [si despre care ne-a vorbit si Connect-r :))] il vei resimti extrem de amplificat si asta doar din vina ta, din vina faptului ca ti-ai dorit obiectul succesului si nu starea de spirit a succesului.
Toti avem frustrari. Toti suferim, ba chiar suferim exact la fel. Depresia fiecaruia este la fel de intensa pentru oricare individ. Doza de tristete este pentru fiecare la fel. Da, un orfan simte suferinta, la fel cum simte si un copil cu ambii parinti in viata. Ceea ce difera intre cei doi este mentalitatea asupra suferintei. Unul o accepta, altul se alinta. Poate si asta este unul dintre motivele pentru care oamenii loviti de soarta au sanse mai mari sa reuseasca in viata. Au acel overdrive si acea stapanire de sine ca in viata ei au trecut prin multe. Au evoluat mai rapid, s-au ridicat de jos de mai multe ori si desi azi au o febra musculara mai puternica decat restul, maine vor putea ridica mai multe kilograme de drama.
De fapt toti trecem prin multe. Pentru o fetita mica, faptul ca i-ai rupt gatul papusii preferate este egal ca dozaj de suferinta cu depresia pe care o traieste o femeie cand este inselata. Poate femeia care tocmai a fost inselata se va uita la copila si va spune "Ete-o si pe asta din ce plange", fara sa-si dea seama ca acea copila sufera ca sa evolueze, EXACT la fel cum sufera si dansa, tot pentru a evolua.
Greutatile vietii noastre sunt niste dusuri reci periodice. Mai grav este ca niciodata nu putem sa ne calim, sa ne obisnuim cu temperatura lor. Dusurile astea sunt din ce in ce mai reci si niciodata nu-ti poti regla temperatura corpului indeajuns de bine incat sa nu mai fi surprins. Sau poate ca poti....
Poate ca tot ce trebuie sa faci este sa-ti reglezi starea de spirit, sa te gandesti ca desi acum ai de facut acest dus rece, peste un an de zile vei avea unul si mai rece, peste 2 ani de 2 ori mai rece si tot asa. Poate ca daca ne pregatim starea de spirit in avans prezentul nu ni se va mai parea la fel de canceros. E greu, e oribil, cateodata pacatuim si spunem ca mai rau nu se poate si cu timpul aflam ca ne-am inselat.
Ceea ce ramane cu adevarat important este ca privind in urma, incep sa rad cand ma uit la greutatile si suferintele mele din trecut, la fel cum o voi face si la anul pentru greutatile de anul acesta. Si undeva poate e o doza de masochism, insa chiar nu as vrea sa dispara grijile si problemele.
Chiar cred ca fara suferinta, ne-am plictisi foarte tare. O stai, si plictiseala este o suferinta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu