miercuri, 13 februarie 2013

VdV canta, nu se vinde

Era mai mult decat iminent ca intr-o buna zi voi scrie parerea mea sincera, si poate putin subiectiva despre formatia mea de suflet, Vita de vie(VdV pentru necunoscatori), asa ca m-am gandit ca azi sa fie ziua cea mare. Nu o sa intru in istoria formatiei foarte tare, daca va intereseaza, toata este pe wikipedia, insa voi tine sa mentionez ca formatia este 100% din provincie. Acest lucru denota in mare masura ca atunci cand s-au inhamat la drum spre Bucuresti, cei 5, pe vremea aceea la clape fiind Sorin Danescu, actual Diesel, au avut un singur gand, acela de a lasa in urma ceva de calitate. Nu s-au pierdut pe drum incercand sa faca doar bani din muzica, nu au cantat in multe locuri unde ar fi fost bine platiti deoarece au fost reticentzi in privinta auditoriului, nu s-au multumit in a fi sclavii unor case de discuri cu influente comerciale. Au facut si compromisuri, insa mult prea mici, chiar infime, fata de cat ar fi putut face daca s-ar fi resemnat in bratele celor de la Catmusic, Roton, si altele. Nu au acceptat ideea de a deveni a 2a trupa Voltaj a tarii, iar pentru asta au tot respectul nostru, al fanilor.

Recunosc, Vita de vie nu mi-a placut in liceu. Pe parcursul liceului am incercat de fiecare data sa smulg o poza cu Coiotu', solistul formatiei Trooper, insa nu s-a intamplat asta. Asa a vrut Dumnezeu probabil. A vrut ca prima mea poza cu un solist vocal adevarat sa fie cu Adi Despot.
Pe vremea aceea VdV mi se parea o trupa mult prea agresiva pentru gustul meu, insa imi aduc aminte si acum cum l-am vazut la TV pe Adi Despot, intr-un interview dat pentru BOOKmark:



Mi-am dat seama ca in spatele lui Adrian Despot, si a expresiei "3 in pula mea" zace un alt om, cu totul si cu totul in opozitie fata de eticheta care i-am pus-o noi, cei saraci cu duhul. Am inceput sa caut piese VdV, mi-am dat seama ca avem o formatie profesionista de mare valore chiar la noi in tara, insa lumii nu-i place ambalajul in care vine aceasta formatie . Eu il ador. In dese randuri, la radio si la Tv, Adi Despot a fost si ramane arogant, nesuferit, ba chiar prefera sa fie pus la zid pentru atitudinea sa. Asa incearca el sa atraga atentia, sa traga un semnal de alarma ca ce urmarim la Tv nu e de calitate. E scutul lui, si arma lui impotriva ineptiei.

Am inceput sa inteleg ce vrea VdV de la ascultatorii ei, am inceput sa imi dau seama cum trebuie sa fii in viata pentru a reusi, pentru a avea o familie si mai ales pentru a avea liniste in caminul tau. Adrian Despot m-a invatat indirect ca nu coperta e importanta, nu haina face omul, ci tu esti cel mai important. Tu trebuie sa fii sincer cu tine, mai presus de orice altceva. Tot, dar absolut tot ce faci trebuie sa-l faci pentru tine, si nu pentru niste fani, pentru niste puncte de audienta, sau oricare alte voci care vor ca tu sa fii altfel.

Adrian Despot, este una din marile valori ale vremurilor de azi, insa noi nu ne dam seama de acest lucru. Noi il consideram doar un vagabond care canta piese derivate din "Cu sapa", fara sa ne dam seama ca acele piese au facut candva parte din scutul lui, in incercarea de a se integra intr-o lume plina de forme fara fond. Adrian Despot a ales sa poarte eticheta asta in locul etichetei de supervedeta pentru a nu se pierde pe sine in mirajul banilor multi si al unei notorietati ce ar fi planat asupra unui auditoriu lipsit de esenta.

Adi Despot, impreuna cu VdV, au ales calea cea grea, calea prin care sa nu fie sclavi mass-media, calea prin care doar cei cu adevarat interesati ii cauta, calea onesta.

Tot respectul pentru asta. Chiar daca suntem destul de putini care simpatizam cu VdV, incercam sa va multumim dublu fata de cat v-ar fi multumit auditoriul mult si prost al comercialului...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Jack of all trades - Material muzical la zi: